Este moral sa afirmi cu voce tare ceea ce esti, este moral sa fii consecvent in afirmarea crezului propriu, este moral sa gandesti pe termen lung, este moral sa-ti afirmi propria ta identitate. Este moral sa ai curajul sa spui ca esti altfel decat altii, chiar daca acesti altii sunt deocamdata mai multi." Perioada dintre revoluţia de la 1848 şi războiul de independenţă 1877-1878 este caracterizată de o deschidere largă a Principatelor Române către curentele ideologice din vest. Franţa, Prussia şi Austria, în special, devin modele pentru membrii inteligenţiei din principate, însetată de modernizare, aceştia formând mişcări politice inspirate din ideologiile apusene, în special conservatoare şi liberale. Reprezentanţii acestor ţări, fie ei diplomaţi, ataşaţi militar sau neguţători, se vor găsi în centrul incipientei vieţi sociale şi politice din Bucureşti sau Iaşi. Acest articol este dedicat unui reprezentant de marcă a acestora, Mazar Paşa, care a avut o influenţă demnă de luat în seamă asupra mişcării liberale din principate şi formării Partidului Naţional Liberal.
Stephen Bartlett Lakeman, pe numele său adevărat, a fost un aventurier şi mercenar englez, veteran al războaielor coloniale din Algeria şi Africa de Sud. Ca urmare a serviciilor aduse coroanei britanice in timpul sângeroaselor lupte impotriva triburilor Xhosa, a fost innobilat in 1853. La scurt timp după aceea, Lakeman s-a alăturat cauzei otomane în Războiul din Crimeea, ajungând în scurt timp binbaşi (maior) şi, în final, paşă, căpătându-şi astfel numele turcesc, Mazar Paşa.1 După retragerea trupelor ruseşti din principate, Mazar Paşa a fost numit şef al poliţiei în Bucureşti.2 În timpul ocupaţiei austriece a principatelor cu acordul Imperiului Otoman (1854-1856), Mazar Paşa a intrat repede în conflict cu guvernatorul austriac Johann-Coronini Cronberg, datorită susţinerii mişcărilor naţionale şi liberale în Bucureşti. Transferat pe frontul din Crimeea, Mazar Paşa se va reîntoarce în Bucureşti după încheierea războiului şi retragerea trupelor austriece, reimplicându-se în viaţa politică a principatelor şi remarcându-se ca susţinător convins al liberalilor radicali din jurul lui I.C. Brătianu.
Deşi mişcarea liberala în principatele române reprezenta o forţă importantă şi de tradiţie în viaţa politică a principatelor, avându-şi originile în revoluţia de la 1848, fragmentarea acesteia pe criterii ideologice (moderaţi sau radicali), sau regionale, făcea dificilă formarea unei alternative la puternicul partid conservator al acelor vremuri. Catalistul care a produs unificarea diferitelor grupuri şi grupuleţe care constituiau aceasta mişcare a fost lunga guvernare conservatoare din prima jumătate a celui de-al şaptelea deceniu al secolului XIX (1871 – 1876). Înfrânţi la alegerile parlamentare din 1875 şi ameninţaţi cu irelevanţa politică, atât grupurile radicale din jurul lui I.C. Brătianu şi C.A: Rosetti cât şi liberalii moderaţi, susţinători ai lui M. Kogalniceanu şi Ion Ghica, au decis să treacă peste rivalităţile individuale şi să transforme coaliţia lor electorală într-un partid liberal, formând astfel o alternativă politică viabilă. Mazar Paşa avut o contribuţie importantă la aceste negocieri, el găzduind aceste întâlniri la reşedinţa sa din Bucureşti. Astfel a luat naştere Partidul Naţional Liberal prin aşa-zisa Coaliţie de la Mazar Paşa, 24 Mai 18753.
După declanşarea Războiului Ruso-Turc în 1877, Mazar Paşa a condus negocierile neoficiale dintre guvernul lui I.C. Brătianu şi marele vizir Mehmet Esad Saffet Pasha în privinţa rolului principatelor în acest conflict. Deşi Mazar Paşa a reuşit să obţină concesia ca, în schimbul neutralităţii principatelor, Înalta Poartă să recunoască folosirea numelui de România, în timp ce forţele Otomane din Dobrogea urmau să asiste armata română în cazul unei invazii ruseşti,4 guvernul I.C. Brătianu a decis să ignore această ofertă, declarând război Imperiului Otoman în aprilie 1877 în scopul obţinerii independenţei României.5 Simţindu-se trădat de către vechii săi camarazi, şi credincios Porţii, Mazar Paşa a părăsit România întorcându-se în Anglia, unde şi-a trăit ultimii ani.
1 Cernovodeanu, Paul. Punţi între două lumi. Britanicii printre români în Magazin Istoric, Iulie 1995
2 ibid
3 ibid p 40-41
4 Kellogg, Frederick. The Road to Romania’s Independence, Purdue University Press: La Fayette 1995
Mircea Geoană este cu un pas în afara PSD. Excluderea sa de către BPN, în confirmarea deciziei de duminică a Comisiei de Integritate a PSD, este cât se poate de ...
citeste mai departe
În dezbaterile ocazionate de aniversarea Regelui Mihai, indiferent de parti pris-urile politice ale comentatorilor, istoricilor sau specialiştilor, s-a evidenţiat faptul că românii n-au fost consultaţi plebiscitar cu privire la forma ...
citeste mai departe