Este moral sa afirmi cu voce tare ceea ce esti, este moral sa fii consecvent in afirmarea crezului propriu, este moral sa gandesti pe termen lung, este moral sa-ti afirmi propria ta identitate. Este moral sa ai curajul sa spui ca esti altfel decat altii, chiar daca acesti altii sunt deocamdata mai multi." Orice adept al lui Mises şi Rothbard ar fi putut vedea în declaraţiile lui Dinu Patriciu, în cadrul dezbaterii Comisiei Pentru o Nouă Constituţie, expresia diplomatică a acelor principii care stau la baza unui sistem economic prosper şi echitabil.
Într-o pledoarie împuternicită de nucleul generativ al economiei de piaţă, omul de afaceri a punctat o serie de provocări şi politici dezirabile pentru România:
Dinu Patriciu: ”…Eu nu cred că poate constitui pentru noi modelul european al statului social european o ţintă căre care să tindem…Dacă adoptăm mimetic modelul european suntem condamnaţi la subdezvoltare pe o perioadă foarte lungă de timp pentru că modelul european taxează munca, prin impozitul direct, şi energia, prin impozitele indirecte, cele două motoare ale dezvoltării în lumea de azi. Azi munca e înlocuită de creativitate în sine. Eşti apreciat pentru creativitate, nu pentru numărul de şuruburi pe care îl produci. Impozitând munca şi energia îţi limitezi resursele de creştere…Sistemul european nu stimulează creşterea resurselor umane. Sunt excepţii doar, precum Finlanda…”
Construcţia europeană nu este cu nimic diferită de sectorul public românesc sau de oricare altă naţionalitate. Erorile economice ţin de costul pe care prezenţa statului le aduce unei societăţi. Singura diferenţă este că, în cazul unei ţări, vorbim de o structură statală, în timp ce costrucţia europeană este una suprastatală – însă mecanismele sunt aceleaşi. Este vorba doar de încă un instrument, motiv sau „cauză nobilă” de a băga mâna în buzunarele oamenilor sau de a interveni în ordinea naturală a pieţei.
Dacă vorbim de libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi oamenilor, atunci o asfel de arhitectură este de dorit. Însă cât de mult respectă UE aceşti piloni de dezvoltare? Nu cumva arhitectura europeană a devenit un alt instrument de dirijare a banilor publici pentru politicieni? Din acest punct punct de vedere, banii europeni nu sunt cu nimic diferiţi de banii oricărui stat. Sunt tot bani luaţi din munca oamenilor, banii cetăţenilor, resurse sustrase de la aceştia prin taxe şi impozite, într-un sistem care nu face decât să aducă alte costuri ale puterii statale în viaţa noastră de zi cu zi, sub umbrela bine marketată a Uniunii Europene.
Acestea sunt motive pentru care o persoană publică are nevoie de onestitate intelectuală, verticalitate şi curaj, pentru a prezenta, logico-economic, costurile unui sistem social eronat şi universal aprobat – deseori numai pentru că sună bine.
Omul de afaceri a afirmat că nu există un cadru legislativ adecvat creşterii economice şi a bunăstării populaţiei pentru că legile “pot fi schimbate de orice guvern şi orice parlament de-a lungul timpului”, propunând astfel, “limitarea Guvernului şi flexibilizarea pieţei” prin textul Constituţiei.
Dinu Patriciu: „…Ele trebuie să devină norme constituţionale. Mă refer de exemplu la procentul bugetului din PIB. Cât are dreptul de-a pururi să folosească un guvern, indiferent care va fi el, din PIB. Iar stabilirea unui procent maxim limitează puterea guvernului de a cheltui banul contribuabilului şi de asemenea de a face gesturi în economie. Cât este acest procent, el depinde cu siguranţă de starea naţiunii respective şi de proiecţia ei în viitor…Limitarea procentuală a cuantumului bugetului din PIB, limitarea deficitului maxim acceptabil şi limitarea îndatorării maxime acceptabile şi reducerea numărului de impozite şi taxe la câteva şi imposibilitatea de a creşte taxele, fără aprobare prin referendum. Acestea ar fi cele mai importante…” a declarat Dinu Patriciu, menţionând faptul că „în lumea de astăzi, astfel de limitări nu creează guverne impotente, ci guverne responsabile, pentru că ele trebuie să se descurce cu cheltuielile şi cu risipa în acele limite.”
Continuându-şi pledoaria pentru reducerea numărului de taxe şi impozite, Dinu Patriciu a conturat şi necesitatea pentru “încercări mai curajoase” cum ar fi introducerea în Constituţie a unor prevederi care să interzică majorarea taxelor altfel decât prin referendum. În acest caz, explicaţia este simplă: niciodată o societate nu va vota pentru majorarea taxelor şi impozitelor.
Întrebat, în dialog cu presa, cu privire la erorile sistemului democratic actual ce permite concentrarea puterii(şi exercitarea acesteia împotriva voinţei unei minorităţi) şi rolul guvernului (ce monopolizează, într-o manieră costisitoare pentru societate, o serie de sectoare de interes public), Dinu Patriciu, şi-a exprimat convingerea că într-o societate democratică, „exact minoritatea ar trebui protejată” de abuzurile unei majorităţi, iar în ceea ce priveşte serviciile statului, oamenii ar trebui să fie liberi să aleagă dacă doresc sau nu să beneficieze de ele.
Vlad Mavrodin
Mircea Geoană este cu un pas în afara PSD. Excluderea sa de către BPN, în confirmarea deciziei de duminică a Comisiei de Integritate a PSD, este cât se poate de ...
citeste mai departe
În dezbaterile ocazionate de aniversarea Regelui Mihai, indiferent de parti pris-urile politice ale comentatorilor, istoricilor sau specialiştilor, s-a evidenţiat faptul că românii n-au fost consultaţi plebiscitar cu privire la forma ...
citeste mai departe
RSS Articole