Este moral sa afirmi cu voce tare ceea ce esti, este moral sa fii consecvent in afirmarea crezului propriu, este moral sa gandesti pe termen lung, este moral sa-ti afirmi propria ta identitate. Este moral sa ai curajul sa spui ca esti altfel decat altii, chiar daca acesti altii sunt deocamdata mai multi." Dinu Zamfirescu, vicepreşedinte al Fundaţiei Horia Rusu:
Actuala Constituţie păcătuieşte grav prin acordarea unor puteri excesive guvernului prin practica ordonanţelor de urgenţă
Într-o nouă Constituţie, preşedintele nu ar mai trebui să-şi asume calitatea de comandant al forţelor armate. Această calitate, după exemplul german, trebuie să o aibă Ministrul Apărării şi Marele Stat Major. De asemenea, într-un nou text constituţional, ar trebui să existe prevederea ca toate serviciile secrete, limitate la trei, să se afle în subordonarea primului ministru. Prin adoptarea unui regim parlamentar, nu suspendarea, ci pur şi simplu revocarea lui preşedintelui, trebuie să fie de competenţa exclusivă a parlamentului. Actuala Constituţie păcătuieşte grav prin acordarea unor puteri excesive guvernului prin practica ordonanţelor de urgenţă. Diminuarea rolului Parlamentului poate duce, în timp, la un sistem totalitar.
Mircea Ionescu Quintus, preşedinte de onoare PNL:
Parlamentul a ajuns un foruleţ oarecare. Avem o singură conducere, care nici măcar nu este prevăzută în Constituţie
Parlamentul nu mai este un for suprem, ci un foruleţ oarecare. A ajuns astfel din cauza modului în care este alcătuit şi din cauza obedienţei celor care-l alcătuiesc şi a intereselor acestora. Dacă Parlamentul se dă deoparte, mai putem vorbi de separarea puterilor? Astăzi avem o singură forţă de conducere, una care nici măcar nu este prevăzută în Constituţie.
Daniel Barbu, profesor universitar doctor, membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie:
Actualul sistem, cu un preşedinte care reprezintă statul, dar este ales de toţi cetăţenii, introduce un factor de turbulenţă în arhitectura constituţională
Cel mai bun sistem, în faţa provocărilor de personalizare a politicii şi al obscurizării politicii, care poate să asigure transparenţa şi, pe de altă parte, să o domesticească, este un model de tip german. Un şef al executivului care să fie responsabil în faţa parlamentului, căruia să-i poată fi atribuite deciziile. Actualul sistem, cu un preşedinte care reprezintă statul, dar este ales de toţi cetăţenii, introduce un factor de turbulenţă în arhitectura constituţională. Un parlament responsabil, care să fie construit ierarhic, în măsura în care modelul german nu înseamnă numai principiul cancelarului, ci şi principiul federal, cu alte cuvinte, să înlocuim principiul de administraţiue publică locală cu cel de guvernare locală la nivelul regiunilor cu adunări de tip parlamentar în toate cele opt sau nouă sau unsprezece sau indiferent câte regiuni vor fi şi cu un parlament naţional şi un prim-ministru pe deplin responsabil. Asemenea viziune simplă a dat roade pozitive în Germania vreme de 60 de ani, de un asemenea model ar trebui ţinut cont la o eventuală revizuire a Constituţiei.
Emil Constantinescu, fost preşedinte al României:
Obsesia românilor pentru un preşedinte puternic derivă din ideea liderului salvator. Ea ar fi fost domolită dacă elitele intelectuale ar fi încercat să prezinte modelul liderului de tip occidental. Dacă acest lucru s-ar fi făcut, românii nu ar fi ales nici în 2004, nici în 2009, ceea ce au ales. Electoratul românesc a fost transformat într-o galerie de fotbal.
Atunci când Fundaţia Horia Rusu a demarat proiectul Comisiei pentru o nouă Constituţie, era o reacţie firească la acţiunile peşedintelui. Însă, între timp lucrurile s-au schimbat, iar motivul pentru care spun că revizuirea nu mai este posibilă, este pentru că nimeni nu se va prezenta la referendum, atâta timp cât problema nu va fi considerată importantă de către electoratul românesc. Iar în acest moment, nu este considerată importantă. Sigur, preşedintele nu mai are nicio intenţie şi nici nu mai vorbeste despre asta, cu aplombul cu care o făcea până acum. Iar totul este chiar consecinţa propriului său comportament. Traian Băsescu a caricaturizat atat de tare funcţia preşedintelui, încât a reuşit să o copromită. Iniţiativa Fundaţiei Horia Rusu este, însă, bună, pentru că textul ce urmează a fi elaborat, în urma acestor dezbateri, aduce în atenţie o problemă critică: lipsa conceptelor, chiar la nivelul elitelor intelectuale româneşti. Obsesia românilor pentru un preşedinte puternic derivă din ideea liderului salvator. Ea ar fi fost domolită dacă elitele intelectuale ar fi încercat să prezinte modelul liderului de tip occidental. Dacă acest lucru s-ar fi făcut, românii nu ar fi ales nici în 2004, nici în 2009, ceea ce au ales. Electoratul românesc a fost transformat într-o galerie de fotbal.
Dinu Patriciu, om de afaceri:
O Constituţie care să limiteze procentul din PIB pe care are guvernul să-l cheltuie, să stabilească procentul maxim de îndatorare publică şi limita de deficit bugetar
Nu există sistem de guvernare publică perfect, însă există nişte tendinţe. Una dintre ele este aceea de a introduce, printre normele constituţionale, prevederi care să ofere vieţii economice posibilitatea unui mod de funcţionare stabil. Tendinţa de a introduce în Constituţie prevederi care să asigure creşterea economică, ca sursă a bunăstării populaţiei, este un fenomen întâlnit în multe locuri din lume. Mă refer, de exemplu, la procentul bugetului din PIB. Cât are deptul un guvern să folosească din PIB? Stabilirea unui procent maxim limitează puterea guvernelor de a cheltui din banii contribuabilului. Iar ponderea acestui procent depinde de starea naţiunii şi de ceea ce îşi propune ea să devină, în viitor. La fel de important este procentul deficitului bugetar. Cât este de corectă impunerea unui deficit, de 3% de către Tratatul de la Maastricht este, desigur, dicutabil. Însă se impune normativizarea acestui procent, într-o prevedere constituţională. La fel, schimbarea modalităţii de taxare nu ar trebui să se întâmple decât prin referendum.
Toate acestea nu duc la alcătuirea unor guverne incapabile, ci la crearea unora responsabile.”
Petre Roman, fost prim-ministru:
În România de astăzi, nimeni nu greşeşte, cu toţii mint. Vrem să revizuim Constituţia, regimul politic sau clasa politică?
George W. Bush a scos de curând o carte de memorii care se numeşte „Decision Points,” şi în care, încercând să se scuze pentru faptul că, pe baza lipsei de dovezi, războiul din Irak a fost declanşat, foloseşte următoarea formulă: „nimeni nu minţea, cu toţii greşeam.” Iar eu am impresia că în România noastră de azi, la cei care ne conduc e exact pe dos: nimeni nu greşeşte, cu toţii mint. Şi dacă plec de la această realitate, întrebarea mea este, noi vrem să revizuim Constituţia, sau regimul politic, sau clasa politică? Dau două exemple cu trimitere directă la această întrebare: (1) oricât de bine ar fi construite instituţiile, şi ele n-au fost chiar bine construite, pot fi contaminate şi conduse în situaţia de a urma un ordin chiar dacă ordinul e nedemocratic şi neconstituţional; (2) în interiorul clasei politice, spre nivelurile înalte, nu doar spre nivelurile de jos, se află mulţi oameni şantajabili. Şi dacă aceste două lucruri sunt atât de prezente şi atât de adevărate, ce poate face textul constituţional? Abordarea pragmatică n-are cum să fie desprinsă de o voinţă morală. N-ai cum. Aceste două exemple, din păcate, ne arată că ne confruntăm cu probleme majore.
Gheorghe Piperea, profesor universitar doctor, membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie:
Ordonanţeloe de urgenţă şi asumarea răspunderii în parlament s-au transformat într-un adevărat sport naţional. Noua Constituţie ar trebui să elimine în totalitate ordonanţele de urgenţă. Asumarea răspunderii pe o lege sau pe un pachet de legi, nu ar trebui să fie acceptată decât o singură dată în decursul mandatului unui guvern. Dacă nu cumva, o singură dată pe parcursul unei legislaturi
Constituţia actuală, după revizuirea din 2003, vorbeşte despre separaţia puterilor în stat. Spune că sunt trei puteri în stat: executivă, legislativă şi judiciară. În realitate, în statul românesc actual, modern sau mai puţin modern, sunt două puteri: puterea judiciară, care încearcă să mai controleze cealaltă putere, şi puterea politică. Şi spun putere politică pentru că, practic, legislativul român, atât în teorie cât şi în practică, este aproximativ neutralizat. În primul rând, pentru că proiectele de legi care se votează în Parlament sunt, în foarte mare proporţie, proiecte de legi ale guvernului. Guvernul le depune şi ele sunt votate aproximativ în forma în care le propune guvernul le propune, pentru că acesta are majoritatea în parlament. Şi ăsta ar fi un lucru relativ normal într-o democraţie. Anormale sunt, însă, celelate situaţii, în care guvernul îşi arogă, contra Constituţiei, puterea de legiuitor. Asta se întâmplaăprin intermediul ordonanţelor de urgenţă şi prin intermediul asumării răspunderii în parlament care se transformă într-un adevărat sport naţional. Încă un cod, Codul muncii, urmează să fie şi el modificat prin intermediul asumării răspunderii în Parlament. Aceasta înseamnă, în mod evident, o evitare a Parlamentului. Pentru că Parlamentul discută aceste legi pe care guvernul îşi asumă răspunderea, doar dacă se depune o moţiune de cenzură. Dacă nu se depune, legea este considerată adoptată. Noua Constituţie ar trebui să elimine în totalitate ordonanţele de urgenţă. Oricât de restrictiv ar fi aceste ordonanţe reglementate într-o nouă Constituţie, întotdeauna se va abuza de ele. De aceea, ordonanţele de urgenţă, dar şi ordonanţele în general, ar trebui să fie eliminate ca acte normative cu putere de lege. Asumarea răspunderii pe o lege sau pe un pachet de legi, nu ar trebui să fie acceptată decât o singură dată în decursul mandatului unui guvern. Dacă nu cumva, o singură dată pe parcursul unei legislaturi. Dacă vom lăsa, şi această procedură în Constituţie, oricât de restrictiv ar fi ea reglementată, întotdeauna se va putea abuza de ea, pentru că există o grămadă de metode pentru a ocoli procedurile prevăzute în Constituţie.
Bogdan Niculescu-Duvăz, fost ministru pentru relaţia cu Parlamentul:
Niciun executiv nu trebuie să aibă dreptul să facă singur regulile pe care tot el le aplică
Trebuie să modificăm Constituţia sau să facem alta? Suntem într-o situaţie destul de bizară, în care o doamna abuzată, devine în ochii comunităţii neonorabilă. Această Constituţie ar fi rezolvat, în linii mari, problemele democraţiei româneşti, dacă ar fi fost respectată şi nu abuzată. Dar a fost atât de terfelită, încât, probabil că va trebui să facem alta, numai pentru a fi credibilă.
Ce s-a întâmplat la noi a fost un derapaj guvernamental sistematic, iar derapajul politic în raport cu prevederile constituţionale şi democratice s-a produs treptat şi nu s-a oprit. Vă dau un exemplu: guvernarea Văcăroiu a fost acuzată în epocă, pentru că a dat vreo 30 de ordonanţe de urgenţă în patru ani. Acum ne vine să râdem, pentru că 130 de ordonanţe de urgenţă sunt într-o singură sesiune.
În România nu s-a înţeles nici până astăzi care este rolul Parlamentului într-o democraţie reprezentativă. Primul său rol. Sigur că este organul reprezentativ suprem, sigur că este singura putere legiuitoare, că nu se dovedeşte asta în practică e altceva, dar Parlamentul, într-o democraţie reprezentativă, este instrumentul de control public asupra puterii executive. Asta trebuie să fie. Inclusiv procesul de examinare a legilor propuse de Guvern şi amendare, aprobarea sau respingerea lor, face parte din acest proces de control. Niciun executiv nu trebuie să aibă dreptul să facă singur regulile pe care tot el le aplică după aceea. La noi acest mecanism a fost efectiv dat peste cap astfel încât, dincolo de ordonanaţele de urgenţă, guvernul îşi asumă răspunderea aproape o dată pe săptămână.
Dorel Şandor, analist politic:
Leadershipul autohton este obosit, compromis şi fragmentat. Constituţia presupune o lume coerentă
După 20 de ani, leadershipul autohton, alcătuti din cei 200 de oameni importanţi pe care se spune că îi are orice ţară, este obosit, compromis şi fragmentat. Constituţia presupune o lume coerentă. Avem în România o foarte larg răspândită ingnoranţă constituţională. Câţi membri ai Parlamentului şi ai Guvernului au citit Constituţia, au învăţat-o şi au rutina practicii ei, dincolo de un articolaş pe baza căruia pot depune moţiune de cenzură, să schimbe un prim-ministru sau pot să facă scandal la televizor, seară de seară?
Câtă constituţie se învaţă în şcoală, de actualii viitori cetăţeni ai României? Ar trebui să se înveţe la nivelul matematicii şi limbii române şi peste 20 de ani am discuta altfel despre acest subiect. Ceea ce subminează profund respectarea Constituţiei vine din relaţia de reprezentare. Este cea mai slabă prestaţie în democraţia românească, reprezentarea cetăţenilor, a comunităţilor grupurilor de interese care duc la dezvoltarea economiei româneşti. Ar trebui să avem o reprezentare efectivă a României reale, nu una selectivă.
Alexandru Sassu, fost ministru pentru relaţia cu Parlamentul:
Cineva din interiorul Curţii Constituţionale mi-a spus că,în ultima vreme, deciziile se dau una de dreapta, una pe stânga, ca să nu se supere nimeni
S-a ajuns în situaţia în care este necesară modificarea Constituţiei, pentru că a fost atât de încălcată, încât nimeni nu mai înţelege nimic şi orice poate înţelege orice. Ideea preşedintelui jucător, de pildă, nu este în Constituţie, dar ea a fost interpretată ca atare de actualul preşedinte. Acest lucru nu se putea face fără ajutorul Curţii Constituţionale. Curtea a stabilit că preşedintele poate să facă orice şi să vorbească orice în nume propriu. Cineva din interiorul Curţii Constituţionale mi-a spus că,în ultima vreme, deciziile se dau una de dreapta, una pe stânga, ca să nu se supere nimeni. S-a ajuns la prostituare, ceea ce pe mine mă îndeamnă să cred că, într-o nouă Constituţie, Curtea Constituţională trebuie desfiinţată. Este abolut aberantă obedienţa ei din ultima perioadă. Sunt abolut de acord că schimbarea Constituţiei nu rezolvă totul, dar este o condiţie necesară şi obligatorie.
Sergiu Andon, deputat PC:
Boala este declinul şi nefuncţionarea instituţiilor statului
Aş pune trei întrebări retorice. Prima: se află societatea românească într-un declin accelerat, dacă nu vertiginos? Indiscutabil, cred că toată lumea răspunde afirmativ.
A doua întrebare: poate o Constituţie bună, revizuită onest, să contribuie la stoparea unui asemenea declin? Părerea mea fermă este că da. A treia întrebare: cum putem avea o asemenea Constituţie bună ?
Mi-aş dori ca în acest an să fie cât mai multe dezbateri civice, ca să ajutaţi decidenţii să îşi aleagă ţinte ale revizuirii şi să nu plece la lucru proiectul de revizuire cu aceleaşi vechi gânduri: cum oprim conflictul dintre guvern şi parlament? Boala este declinul şi nefuncţionarea instituţiilor statului. Deci, ţintele, după părerea mea, trebuie să capete o consistenţă tot mai mare., aceea de a crea un climat politic, social, în triumful valorilor. Şi acestea nu sunt vorbe abstracte. Tot ce propun eu nu este de domeniul unor lozinci, ci soluţii concrete. Ar trebui să avem un articol în Constituţie care să statueze principiul carierei funcţionarului public. O altă temă este dreptatea de drept. Există, şi se impun mecanisme de drept constituţional, nu care să proclame ideea de dreptate, care să creeze noi mecanisme, care să pună dreptatea la preţul potrivit. În fiecare zi, se discută despre inflaţia ordonanţelor de urgenţă. Aici, problema esenţială este partajarea pentru că nu poţi să transferi totul la Parlament, să blochezi executivul, să permiţi acel joc, acel dezmăţ între Guvern şi Parlament. Atunci, trebuie o departajare clară, care să asigure şi stabilitatea legilor, tematic, şi care să ţină de o înţelegere foartă bună a ceea ce înseamnă putere legislativă şi ce înseamnă guvernare. Sau, se vorbeste de Curtea Constituţională. Acolo, conform Constituţiei, trebuie să avem independenţă. Dacă judecătorii vor fi numiţi dintre magistraţii cu vechime, sau dintre cei care au funcţionat la Curte la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu aprobarea Parlamentului, atunci vom avea o Curte Constituţională de care nu se atinge nimeni.
Christian Mititelu, analist politic:
Constituţia trebuie revizuită în spiritul secolului în care trăim. Importante sunt principiile
S-a spus aici că tinerii noştri nu citesc Constituţia. Pentru a înlesni tinerilor citirea Constituţiei ea trebuie să fie rescrisă în spiritul secolului în care trăim şi nu să fie inspirată de constituţiile din 1923 sau din anii ’50. Vă citesc fragmentul care se referă la prerogativele preşedintelui şi vă rog să îmi spuneţi, în termeni concreţi, ce înseamnă: „Preşedintele este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării”. Ce vă spun acest cuvinte? „Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei” - şi uite ce se întâmplă în momentul de faţă – „şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”. Iar cine are de-a face cu autorităţile publice îşi smulge părul din cap. Cum veghează? Exercită funcţie de mediere între puteri şi între stat şi societate.
Cred că orice constituţie ai fac, nu vei putea să prevezi toate situaţiile posibile, cineva tot va dori să eludeze aceste norme. Mai important decât orice sunt principiile. Să fie răspândite, acceptate, popularizate.
Ioan Ghişe, senator PNL:
Este demonstrat în lume faptul că modelul guvernării corporatiste produce performanţă, atât în mediul privat, cât şi la nivelul politicilor publice
Ar merita introdusă în Constituţie procedura de responsabilizare a autorităţilor publice alese, pentru a evita abuzul de funcţie. Dacă ar exista o astfel de responsabilizare, nu am mai avea de-a face cu situaţii grele, ca cele în care Constituţia este încălcată şi nimeni nu păţeşte nimeni nimic. Totodată, nu ştiu dacă precizat în Constituţie, dar este demonstrat în lume faptul că modelul guvernării corporatiste produce performanţă, atât în mediul privat cât şi la nivelul politicilor publice. Cât timp noi nu vom avea o abordare integralistă, în sensul să ţinem cont de toate părţile implicate în elaborarea politicilor publice, vom avea de-a face, în permanenţă, cu tensiuni sociale, economice, politice. Pentru că o puterea politică are o viziune, opoziţia contestă, iar societatea civilă, în mod special, sindicatele, patronatele nu sunt de acord. Deci, o guvernare de tip corporatist, şi mai ales o guvernare de uniune naţională pe o perioadă limitată de timp, ar fi, cred, ceva util.
Mircea Geoană este cu un pas în afara PSD. Excluderea sa de către BPN, în confirmarea deciziei de duminică a Comisiei de Integritate a PSD, este cât se poate de ...
citeste mai departe
În dezbaterile ocazionate de aniversarea Regelui Mihai, indiferent de parti pris-urile politice ale comentatorilor, istoricilor sau specialiştilor, s-a evidenţiat faptul că românii n-au fost consultaţi plebiscitar cu privire la forma ...
citeste mai departe
RSS Articole