COMISIA PENTRU O NOUĂ CONSTITUŢIE – Sinteză dezbaterii „Calitatea democraţiei în România”

9 iunie 2010

“Apelul repetat la articolul 53, în condiţiile în care guvernul nu a făcut nimic pentru a depăşi criza, arată ca statul român e un stat eşuat”

Fundaţia Horia Rusu a organizat o dezbatere despre calitatea democraţiei în România, la care au fost invitaţi să ia parte politicieni, analişti politici şi economici, jurnalişti.

Cei mai multi participanti s-au intrebat dacă articolul 53 mai merită să fie păstrat în Constituţie, deoarece  este periculos în mâna unor autorităţi care pot aluneca spre exces.

Premierul Emil Boc şi-a asumat răspunderea pentru măsurile de austeritate adoptate de guvernul său și se confruntă acum cu o moțiune de cenzură și temerea că propriul său partid îl va trăda.

Pentru a justifica reducerea salariilor și a pensiilor, președintele PDL  a invocat un articol din Constituție utilizat doar în cazuri de război, lovituri de stat, pericol public sau terorism. În acest mod, Guvernul îşi declină orice responsabilitate faţă de starea economică a ţării şi se declară nepuntincios să adopte soluţii. Mai grav pare răspunsul la întrebarea: de ce mai avem nevoie de Guvern, dacă el nu poate rezolva o criză decât prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor? Este acesta falimentul statului?

Fundaţia Horia Rusu a invitat participanţii la dezbatere să răspundă la câteva întrebări care decurg din evenimentele ultimelor săptămâni şi care pun în discuție însăși calitatea democrației românești:

1. Cum au devenit pensionarii, şomerii, medicii şi profesorii periculoşi pentru siguranţa statului?

2. Soluţia articolului 53 din Constituţie poate fi adoptată şi în cazul unor greve de amploare sau manifestaţii împotriva autorităţilor?

3. Ce instrumente deţine individul pentru a reacţiona în faţa abuzurilor autorităţilor publice, utilizate ca forme de rezistenţă civică?

4. Este cetăţeanul suficient de educat încât să-şi reclame drepturile?

5. Cum se formează cetăţeanul pentru viaţa democratică?

6. Ce fel de stat dorim să avem?

7. Ce ne uneşte pe noi, ca români, astăzi?

Vă prezentăm o sinteză a declaraţiilor:

Dinu Zamfirescu, vicepreşedinte al Fundaţiei Horia Rusu:

Rezistenţa la opresiune este unul dintre drepturile fundamentale ale individului

Se face mare caz de articolul 53, ignorându-se, însă, un alt articol, tot din Constituţie, care este articolul 47. El spune că statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la ajutor de şomaj. De fapt, noi asistăm la reducerea acestor drepturi. Voi face referire şi la un foarte vechi articol din „Declaraţia drepturilor omului”, care  prevede că drepturile fundamentale ale individului sunt egalitatea, libertatea, proprietatea, securitatea, garanţia socială şi rezistenţa fată de opresiune. Asta este ceea ce trebuie să facem noi astăzi:  rezistenţă la opresiune.  Opresiunea iniţiată de încă actualul preşedinte, se face din ce în ce mai simţită.

Gheorghe Piperea, membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie, înfiinţată de Fundaţia Horia Rusu:

Autorităţile ne consideră nişte potenţiali infractori

Autorităţile noastre ne mint, şi de abia acum recunosc că ne mint. Există un Ministru al Finanţelor care ar fi trebuit după ce a spus acest lucru, în secunda următoare, să-şi dea demisia dar n-a făcut-o, şi care a spus cu nonşalanţă „puteam să vă mai minţim încă şase luni de zile, dar am hotărât să nu vă mai minţim.”

Există un proiect de lege care îşi propunea să dea individului posibilitatea de a se proteja faţă de abuzurile băncilor, autorităţilor, fiscului, prin punerea sub protecţia tribunalului. A trecut de Senat, printr-un vot masiv favorabil, însă în Camera Deputaţilor este blocat, pentru că pe scrisoarea de intenţie suplimentară cu FMI-ul, la punctul 8, s-a spus că pentru asigurarea stabilităţii sistemului bancar, trebuie să se renunţe la această lege, trebuie să fie pusă în stand by, pentru că toate băncile, atât prin reprezentanţii lor cât şi prin şefii de bănci, au spus că nu-i bună legea asta acum, nu-i oportună; chiar dacă în 25 de ţări din Uniunea Europeană (din 27) există această legislaţie, în România nu-i oportună. Românul este puţin cam hoţ, şi dacă-i dăm această posibilitate să se pună sub protecţia tribunalului, el s-ar putea să escrocheze banca. Patru milioane de români, persoane fizice, sunt împrumutaţi la bancă. Toţi sunt nişte potenţiali infractori. De altfel, n-ar trebui să ne mire acest lucru, pentru că şi fiscul ne consideră pe toţi nişte potenţiali infractori.

Radu Călin Cristea, analist politic:

O nouă Constituţie ar trebui să evite toate acele eventuale articole, paragrafe, unde să se poată strecura tentaţiile autoritariste, care mie mi se pare că se accentuază foarte tare în ultima perioadă

Ne putem aştepta la o evoluţie cu efecte chiar mult mai rele ale acestei crize.  Sărăcia, diversele forme de abrutizare, involuţia presei lipsa de cultură culturi democratică a populaţiei, toate acestea alcătuiesc un fond extrem de fecund pentru instalarea oricărui regim de la autoritarism chiar la dictatură. Să nu mergem chiar la dictatură, e greu de imaginat că se va întâmpla aşa ceva. Dar despre autoritarism se vorbeşte cu atâta nonşalanţă, chiar aseară am urmărit o emisiune şi sunt încă sub şocul ei, un fel de dialog între un jurnalist şi un politician cu o bună cotă pe piaţă şi un politician faţă de care aveam o părere foarte bună, care spuneau că autoritarismul în aceste momente ar fi salvarea democratică a României.  Erau de părere că în condiţiile şi în situaţia unui popor confuz, derutat, este nevoie, cel puţin provizoriu, de o mână de fier, care să dea nişte direcţii foarte clare populaţiei, astfel încât aceasta să fie ghidonată într-o lume pe care n-o cunoaşte, de care se sperie.  O nouă Constituţie ar trebui să evite toate acele eventuale articole, paragrafe, unde să se poată strecura tentaţiile autoritariste, care mie mi se pare că se accentuază foarte, foarte tare în ultima perioadă.

Gheorghe Piperea:

Ne întrebăm dacă articolul 53 mai merită să fie păstrat în Constituţie. El este periculos în mâna unor autorităţi care pot aluneca spre exces

Am certitudinea că apelul la articolul 53 nu a fost o gafă a autorităţilor, ci ascunde intenţia de a-l invoca încă odată, sau de câte ori va fi nevoie, dacă vor fi mari manifestaţii de stradă sau mari proteste. E bine că guvernul ne-a atras atenţia asupra acestui articol 53. S-ar putea să ne punem întrebarea dacă acest articol 53, aşa cum este el formulat, mai merită să fie menţinut în Constituţie. Dacă nu cumva el este extrem de periculos în mâna unor autorităţi care pot să alunece către exces. Există un echivalent in Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, articolul 15.  Acolo se vorbeşte despre suspendarea unor drepturi, în timp ce în articolul 53 din Constituţia României vorbeşte despre restricţia unor drepturi. Dar, cum bine se ştie, textele din CEDO sunt norme cu putere practic supraconstituţională. Ele sunt  mai puternice, în anumite condiţii, decât normele constituţionale si oricum se aplică în dreptul intern. Întrebarea fundamentală este: păstrăm sau nu articolul 53 în Constituţie?

Bogdan Glăvan, analist economic:

Solidaritate nu înseamnă să acopăr pagubele altora. Aceasta este un atac la dreptul meu de proprietate

Politica guvernamentală atacă dreptul de proprietate şi vă dau două exemple: acordul cu FMI şi sistemul public de pensii. Acordul cu FMI a fost denunţat de către aproape toţi economiştii relevanţi din lume, inclusiv din România, drept un acord care  instituie privilegii asupra unor categorii profesionale, sectorul bancar, pe seama celorlalţi. Nu contează câţi dintre dumneavoastră aveţi credite sau depozite la bănci, şi eu am şi depozit şi credit, câtă vreme îmi respect obligaţiile contractuale. Câtă vreme respect dreptul de proprietate al băncii, şi banca trebuie să-mi respecte mie acest drept. Nu sunt vinovat pentru criza lor. S-o suporte singuri.  Câtă vreme eu am fost cumpătat, am putut să prevăd ce mă aşteaptă în viitor, să îmi planific viaţa în mod adecvat, iar alţii nu au fost cumpătaţi, nu au dat dovadă de talent antreprenorial şi au risipit, atunci să plătească. Solidaritate nu înseamnă să acopăr pagubele altora. Acesta este un atac la dreptul meu de proprietate. Acordul cu FMI a împovărat cu peste 5000 de euro pe  fiecare român care produce. Împărţiţi 20 miliarde la  numărul de angajaţi din mediu privat şi aceasta este suma.

Gheorghe Piperea:

Apelul repetat la articolul 53, în condiţiile în care guvernul nu a făcut nimic pentru a depăşi criza, arată ca statul român e un stat eşuat

În ultima vreme se foloseşte tot mai des termenul de stat eşuat, ca şi când lucrurile deja s-au întâmplat. Nu ar trebui să ne mire, pentru că premierul declara că în urmă cu două zile, atunci când şi-a asumat răspunderea în Parlament, că traversăm ce mai gravă criză din ultimii 60 de ani. Aceasta înseamnă că, în opinia lui, singura criză din seoclul al XX-lea  mai gravă decât asta a fost cel de-al doilea Război Mondial. Nu am avut comunism, nu am avut Revoluţia din 1989 sau, în orice caz, le-am avut, dar nu au fost atât de grave ca lucrurile care se întâmplă acum. Criza economică este atât de gravă, încât depăşeşte, ca intensitate şi comunismul şi Revoluţia din 1989. Ceea ce ne spune, în subtext, premierul, este însă altceva: că această criză nu este neapărat din vina României, este ceva care a venit din exterior, din Occidentul care şi-a făcut de cap şi acum noi tragem ponoasele.  Mai mult decât atât, ea nu are nici o legătură cu actualul guvern, ea are legătură, ci, eventual, cu guvernele anterioare, cu greaua moştenire. Curtea Constituţională, prin decizia 1414/2009, a justificat în parte, cu jumătate de gură, acea obligaţie de a sta acasă timp de 10 zile, tot articolul 53.  Dar CCR spune acolo un lucru pe care autorităţile actuale nu ni-l spun: poţi apela la acest articol 53 doar o singură dată, fără să mai revii asupra lui.  Pentru că dacă revii, în condiţiile în care nu ai făcut nimic pentru a depăşi criza, înseamnă că tu, autoritate publică, faci ca statul să ajungă în situaţia de stat eşuat. Faci ca economia să deraieze atât de tare, încât să ajungă în situaţie de faliment.

Ion Ioniţă, jurnalist:

Măsurile de restrângere a drepturilor vor fi prelungite şi după 1 ianuarie 2011. Există pericolul ca articolul 53 să devină peren

Referitor la articolul 53, am încercat să aflu ce se va întâmpla după ce aceste măsuri vor intra în exerciţiu, după ce aceste drepturi vor fi restrânse. De asemenea, am încercat să vedem ce perspective sunt. Pot să vă spun că, aşa cum se gândesc lucrurile la Guvern, nu se va reveni asupra acestor restrângeri de drepturi la 1 ianuarie 2011, aşa cum s-a promis.

Nu există resurse, cel puţin pentru salarii. Aceste măsuri de restrângere vor fi prelungite.

Aşa arată, în acest moment, cel mai optimist scenariu emis de guvern. Repet, sunt scenarii de la guvern, nu inventate de opoziţie. Pentru că, în acest prim trimestru al  anului 2010, economia României a continuat să se prăbuşească, suntem la -2.6 PIB faţă de anul trecut. Şi tendinţele nu sunt deloc îmbucurătoare, nu se vede nicio creştere economică, iar aceste măsuri nu vor produce niciun fel de creştere economică. În cel mai optimist scenariu al guvernului, se pare că vom avea o cădere între -1 şi 0. Situaţia este extrem de gravă şi nu spune nimeni adevărul. Populaţia nu este informată că aceste măsuri nu vor fi ridicate la 1 ianuarie 2011, aşa cum se afirmă peste tot. Art. 53 văd că va deveni peren. Ne putem aştepta ca, lucrurile degradându-se din punct de vedere economic şi democratic, atunci art.53 să devină şi mai periculos. Acestea sunt perspectivele în momentul de faţă. Eu nu cred că ceea ce se face de aici înainte se face în sensul adâncirii liberalismului, al democraţiei parlamentare, ci din contră, pentru dirijarea spre alte obiective politice .

Bogdan Glăvan, analist economic:

Criza nu este un accident, ci  rezultă din sisteme precum sistemul public de pensii

Nu doar reducerea pensiilor cu 15 la sută este un atac la dreptul de proprietate, aş spune mai mult: sistemul public de pensii este un atac la dreptul de proprietate. Un calcul simplu: cât muncim în timpul vieţii? 40 de ani. Cotizaţia pe care o vărsăm la sistemul public de pensii, în prezent, este de o treime din venit. O treime din venit înseamnă că, după 40 de ani de muncă, ar trebui să beneficiem de 12 ani de stat acasă, cu salariul mediu pe care l-am încasat în cei 40 de ani de muncă. Deci, nu ar trebui să primim 12 ani de pensie după 40 ani de muncă, ci 12 ani de salariu . Ei bine, ce primim? Speranţa medie de viaţă în România este de 72 de ani.  Primim inapoi un sfert din banii pe care i-am vărsat la sistemul public de pensii. Articolul 53 din Constituţie, în interpretarea mea de economist, face referire la un accident istoric: se spune că statul poate restrânge anumite libertăţi şi drepturi, în cazul unui accident istoric. Ei bine, criza nu este un accident istoric, nu este nici măcar precum cutremurul, care nici el nu este accident istoric. Criza economică, orice criză în general, e foarte predictibilă. Deci nu este o surpriză. A invoca articolul 53 denotă o uriaşă ignoranţă a economiei. Criza nu este un accident, ci  rezultă din sisteme precum sistemul public de pensii. Este evident că nu doar eu fac calculul de care v-am spus mai devreme, este evident că mulţi îl fac şi atunci nu e de mirare că avem vârsta medie de pensionare în România de 54 de ani. Nu  e de mirare că avem sute de mii de persoane care ies la pensie invocând handicap, sau alte motive. De ce? Pentru că încearcă să profite de pe urma sistemului, pentru că îşi dau seama că dacă trăiesc în el până când ies la pensie şi până când mor, sunt fraieriţi, sunt păgubiţi. Li se încalcă proprietatea şi atunci se revoltă. Ei bine, un asemenea sistem ne duce în criză. Multiple astfel de sisteme ne duc în criză, astfel încât invocarea articolului 53 nu poate fi o bază pentru restrângerea drepturilor indivizilor.

Emil Constantinescu: Vina pentru ce se întâmplă acum în România aparţine elitelor intelectuale şi societăţii civile

După părerea mea, criza nu este economică, ci o criză de nervi. Desigur, în spatele crizei de nervi stă o criză morală. De această criză morală sunt responsabile elitele intelectuale şi  societatea civilă. Aceasta este convingerea mea. Aceasta criză de nervi ne impiedică să gândim. Dezbaterile sunt false,  pe lucruri minore, toată presa este concentrată pe dezvăluiri nesfârşite care, la un moment dat, te imunizează. Al doilea lucru grav îl constituie mentalitatea. Mentalitatea, în ceea ce priveşte acum democraţia în Romania, este mult mai proastă decât mentalitatea din 1990. Mult mai proastă şi decât cea din timpul lui Ceauşescu, pentru că atunci existau idealuri pentru care luptai, democraţia era un vis. Cine este de vină? Cetăţeanul? Nu. Unde este greşeala?La elitele intelectuale şi la societatea civilă. Mulţi membri ai elitei intelectuale, academicieni, scriitori, mi-au reproşat că, atunci când am fost preşedinte, nu am instaurat o dictatură.

Dacă acesta este nivelul elitelor intelectuale, de ce să mă plâng că poporul  vrea o dictatură? Dacă aceşti oameni conduc societetea civilă şi, în discuţiile lor intime spun că trebuie să vină cineva cu o mână de fier, la ce să ne aşteptăm?

Simina Tănăsescu, membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie, înfiinţată de Fundaţia Horia Rusu:

Pentru a adopta o nouă Constituţie, trebuie să stabilim câteva obiective comune, care să ne determine să acţionăm împreună

O modificare a Constituţiei sau adoptarea unei noi Constituţii nu va schimba mult sau aproape nimic, dacă problemele cu care ne confruntăm nu sunt abordate într-o altă cheie decât cea strict juridică, ori normativă. O constituţie nu e nici un panaceu, nici un factotum. Este un instrument care poate fi util, dar e un instrument costisitor şi un instrument care trebuie meritat,  trebuie acceptat, dar  utilizat cu parcimonie şi cu multă înţelepciune. Pentru a şti dacă prin Constituţie vom ajunge să fim mai solidari sau, dacă dimpotrivă, solidaritatea noastră va da naştere unei constituţii care să ne reflecte într-adevăr valorile, credm că ar trebui să pornim de la o introspecţie, de la o analiză foarte atentă a ceea ce ne-ar uni.

Dincolo de mentalităţi, de tradiţii, tebuie să încercăm să avem şi proiecţii şi obiective, că ne propunem ceva. Pentru a adopta o Constituţie, nu-i suficient doar să o criticăm pe cea actuala. Nu-i suficient să facem trimitere doar la ce ar putea fi valoros în trecut. Trebuie să ştim unde vrem să ajungem. Trebuie să ne stabilim câteva obiective comune, care să ne aducă pe toţi laolaltă, să ne determine să acţionăm împreună. În acest fel,ideea de revizuire a Constituţiei va avea sens.

Daniel Barbu, membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie, înfiinţată de Fundaţia Horia Rusu:

O constituţie trebuie să fie iubită, trebuie să stârnească pasiuni. Dincolo de constituţiile lor care stârnesc mai multă sau mai puţină pasiune, societăţile sunt ţinute împreună de sisteme majore de coeziune socială, ele sunt fundamental trei: sistemul public de sănătate, sistemul public de educaţie şi sistemul public de pensii şi asigurări sociale.

Suntem ţinuţi împreună de o constituţie, care ne transformă în popor, într-o comunitate politică. Ne-am propus să propunem reflecţiei opiniei publice un text care să merite să fie iubit. Fireşte, îţi iubeşti legile patriei, dacă ele merită să fie iubite sunt juste, dacă sunt drepte, dacă sunt juste, dacă sunt raţionale. Cred că pur şi simplu, gestul de a reflecta la posibilitatea unei constituţii care să poată stârni patriotismul constituţional şi un ataşament mai clar, mai ferm faţă de valorile democraţiei, e ceva ce trebuie să facem. Cred că constituţiile pot fi iubite şi am o dovadă empirică foarte recentă, ce înseamnă iubirea în termeni constituţionali, gândiţi-vă la preşedintele federal german care şi-a dat recent demisia. De vreo 60 de ani, în societăţile europene, America de Nord face excepţie, există un pact fondar, făcut de politicieni, în ziua următoare a celui de-al doilea Război Mondial. Primul pact făcut în Marea Britanie, Italia, şi acest pact are în vedere coeziunea societăţilor. Se spune astăzi că o ţară care se află într-o criză comunitară profundă de 40 de ani şi din ce în ce mai accelerată, e vorba de Belgia. Belgia este ţinută împreună astăzi nu de Constituţie, nu de monarhie, o instituţie naţională, probabil singura care a mai rămas de acest soi, ci de de Casa Naţională de Pensii. Belgienii flamanzi şi francofoni nu se pot separa, pentru că au din secolul al XIX-lea construită o casă de pensii comună. Ar fi o operaţiune inimaginabil de complicată să poţi separa contribuţiile făcute în secursul timpului de oparte sau alta din cele două comunităţi, care dau destul semne că nu mai vor să trăiască împreună. E un exemplu, cred eu, foarte viu cu privire la această dimensiune materială a vieţii noastre comune. Pactul fondator, construit în societăţile occidentale, imediat după cel de-al doilea Război Mondial este acesta: dincolo de constituţiile lor care stârnesc mai multă sau mai puţină pasiune, societăţile sunt ţinute împreună de sisteme majore de coeziune socială, ele sunt fundamental trei: sistemul public de sănătate, sistemul public de educaţie şi sistemul public de pensii şi asigurări sociale.

Raymond Luca, senator Partidul Naţional Liberal:

Am fost contrariat de câteva din afirmaţiile domnului Daniel Barbu, legat de acele sisteme publice de solidaritate, care ar trebui să funcţioneze şi să ne unească, cel de educaţie, sănătate şi cel de pensii. În Statele Unite, toată lumea ştie că sistemul public de pensii va da faliment în 2041 şi nu e nimeni speriat de această perspectivă. Sistemul public de educaţie din Statele Unite există, dar el este minuscul în comparaţie cu cel privat şi nu există un minister al educaţiei în Statele Unite, iar sistemul e sănătate încă nu era public

Am fost un pic contrariat de câteva din afirmaţiile domnului Daniel Barbu, precum o constituţie iubită de cetăţeni. E un semn mare de întrebare, nu atât de iubită, cât de cetăţeni, cât suntem de cetăţeni în ţara asta, şi aici ajungem şi la întrebarea dumneavoastră. Dar mai contrariat am fost legat de acele sisteme publice de solidaritate, care ar trebui să funcţioneze şi să ne unească, cel de educaţie, sănătate şi cel de pensii şi mă gândeam că eu vin din Statele Unite, unde toată lumea ştie că sistemul public de pensii va da faliment în 2041 şi nu e nimeni speriat de această perspectivă, în orice caz, nimeni nu face un protest sau grevă, oamenii sunt educaţi şi pregătiţi să se gândească la ce se va întâmpla în momentul în care va trebui să se retragă. Sistemul public de educaţie din Statele Unite există, dar el este minuscul în comparaţie cu cel privat şi nu există, după cunoştinţele mele un minister al educaţiei în Statele Unite, care să creeze programe de învăţământ, iar sistemul e sănătate, cel puţin până când am plecat eu de acolo, încă nu era public, dar acum există strădanii pentru asigurarea de sănătate pentru toţii cetăţenii din Statele Unite.

Gabriel Andreescu, conferentiar la Facultatea de Ştiinte Politice, SNSPA:

Dacă dai drumul unui proiect în Adunarea Constituantă, oricât de bun este proiectul din punct de vedere formal şi din punct de vedere al intenţiilor autorilor, el va fi răsturnat în raport cu un context politic şi social incomparabil mai conservator, şi acesta este paradoxul, decât cel din 1991.

Eu mă tem de o constituţie iubită. Uitaţi-vă ce iubeşte cine merge la referendum. În sensul acesta aş spune că este mai bine să nu se voteze o constituţie. Dacă dai drumul unui proiect în Adunarea Constituantă, oricât de bun este proiectul din punct de vedere formal şi din punct de vedere al intenţiilor autorilor, el va fi răsturnat în raport cu un context politic şi social incomparabil mai conservator, şi acesta este paradoxul, decât cel din 1991. Uitaţi-vă ce se întâmplă cu legi, cu proiecte de legi, cum un telefon sau o intervenţie a unui actor important din mediul privat sau neprivat e în stare să schimbe în sensul negativ anumite elemente ale unui astfel de proiect. Deci realmente eu mă tem de ce se va întâmpla atunci când Adunarea Constituantă va avea un material pe masă pentru a lucra pe marginea lui.

Cristian Mititelu, analist politic, comentează artiocolul 53 din Constituţie:

Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică – o frază aberantă, dar a trecut neobservată. După aceea: măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o – aş adăuga că, în general, orice măsură trebuie să fie nu numai proporţională cu situaţiile care le-au generat, dar şi înţeleaptă, rezonabilă şi eficace.

In mod extraordinar, am descoperit articolul 53 acum, pentru că pur şi simplu prim-ministrul a făcut o referire la el. Şi dacă ne uităm la partea a doua alin. 2 al articolului spune aşa: restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică – o frază aberantă, dar, mă rog, a trecut neobservată. După aceea: măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o – aş adăuga că în general orice măsură trebuie să fie nu numai proporţională cu situaţiile care le-au generat, dar şi înţeleaptă, rezonabilă şi eficace. Nu ştiu dacă măsurile propuse îndeplinesc aceste condiţii. Şi, de asemenea, spune paragraful 2 alin. 2, că trebuie să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, lucru care nu se întâmplă, pentru că o parte din pensii vor fi reduse, altele nu, o parte din bugetari, la fel, vor suferi reduceri de salariu, alţii nu e clar dacă vor fi în aceeaşi situaţie pentru că toate cuvintele care le folosim sunt imprecise, nu ştim exact ce înseamnă un bugetar, nu ştim ce înseamnă un şomer. Şi cred că una din probleme provine de la tendinţa noastră de a încerca să rezolvăm totul prin lege, în mod paradoxal, într-o ţară în care se respectă atât de puţin legea, nu numai de către cei de la guvernare, practic de majoritatea populaţiei.

Bogdan Dima, doctorand Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti şi membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie:

Criza aceasta pe care o traversăm acum este foarte bună din trei motive: avem şansa să ne unim şi să rezistăm civic împotriva guvernanţilor, partidele de opoziţie au şansa să-şi demonstreze în acest moment competenţa politică şi putem da o abordare nouă a Constituţiei, din perspectiva cetăţeanulu, despre ce fac cetăţenii, pentru a se opune puterii politice.

Criza aceasta pe care o traversăm acum este foarte bună din trei motive. Primul motiv este faptul că acum avem şansa noi românii de a recrea sau, condiţiile în care nu a existat niciodată, de a crea spiritul civic contestatar. Putem să recreăm acele legături între oameni, între români, care să conducă la ceea ce se numeşte rezistenţă civică. Avem şansa să ne unim. Al doilea motiv pentru care criza este bună este legat de partidele de opoziţie. Partidele de opoziţie au şansa să-şi demonstreze în acest moment competenţa politică şi anume, modul în care va reacţiona opoziţia la această criză şi modul în care reacţionează opoziţia la actuala putere va determina modul în care va funcţiona România în următorii ani. Şi al treilea lucru este o problemă metodologică abordarea unei noi constituţii, în sensul în care ar trebui să nu mai plecăm de la stat atât mult. Discutăm care sunt instituţiile statului, ce face statul, cum acţionează statul, hai să discutăm ce fac cetăţenii, pentru a se opune unei puteri, care, la un moment dat, instituţionalizată poate să devină abuzivă, ineficientă şi discreţionară.

Descarcă “DESPRE DIFICULTATEA ROMÂNILOR DE A GÂNDI POLITICA”

Descarcă “CALITATEA DEMOCRAŢIEI ÎN ROMÂNIA”

Descarcă “CE NE UNEŞTE PE NOI, CA ROMÂNI, ASTĂZI ?”

Descarcă “DE CE MAI AVEM NEVOIE DE GUVERN, DACĂ EL NU POATE REZOLVA O CRIZĂ?”

Nu sistemul electoral e rău, ci intenţiile preşedintelui. Traian Băsescu vrea un sistem cu două partide mari, PDL şi PSD şi un PNL scos în afara Parlamentului

Modernizarea se sfârşeşte în momentul în care Parlamentul şi clasa politică sunt atacate. Fundaţia Horia Rusu demarează o campanie de reabilitare a partidelor politice

Cine e cel mai (ne)populist din ţară?

Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie a Fundaţiei Horia Rusu vorbeşte despre avizul Curţii Constituţionale şi atitudinea lui Traian Băses

Prof. univ. dr. Mircea Criste: “Proiectul de modificare a Constituţiei nu este decât un nou exerciţiu de imagine sau o strategie ce ţine de apropiata confruntare electorală”

Cristian Pîrvulescu despre Constituţia lui Traian Băsescu: „Cred că românii ar avea o altfel de părere asupra bicameralismului acum decât în 2009, când s-au concentrat pe alegerile prezidenţiale”

Membrii Comisiei pentru o nouă Constituţie a Fundaţiei Horia Rusu arată care sunt pericolele la adresa democraţiei pe care le conţine proiectul de modificare a Constituţiei prezentat de Traian Băsescu

Profesorul universitar Valentin Constantin, membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie a Fundaţiei Horia Rusu, susţine că referendumul din 2009 este ilegal şi nu poate fi pus în aplicare

Constituţia lui Băsescu: remaniere numai cu acordul preşedintelui, suspendarea preşedintelui cu avizul obligatoriu al Curţii Constituţionale, sporirea prerogativelor preşedintelui în materie de referendum, dizolvarea Parlamentului într-un timp mai scurt, deficit bugetar de maxim 3%

Etapele procesului de revizuire a Constituţiei

Ce urmează după excluderea lui Mircea Geoană? Cine vine la Senat?

Mircea Geoană este cu un pas în afara PSD. Excluderea sa de către BPN, în confirmarea deciziei de duminică a Comisiei de Integritate a PSD, este cât se poate de ...
citeste mai departe

România este singura ţară din Balcani care nu a organizat un referendum pentru forma de guvernământ nici la instalarea comunismului, nici la prăbuşirea sa

În dezbaterile ocazionate de aniversarea Regelui Mihai, indiferent de parti pris-urile politice ale comentatorilor, istoricilor sau specialiştilor, s-a evidenţiat faptul că românii n-au fost consultaţi plebiscitar cu privire la forma ...
citeste mai departe