Agenda liberală privind redresarea economiei româneşti

1. Greşelile guvernelor în gestionarea crizei

O abordare eficienta a structurii unui set concret de solutii  in vedera minimizarii efectelor crizei si relansarii economice necesita o evaluare cat mai exacta a vulnerabilitatilor economiei romanesti, vulnerabilitati de natura sa intensifice si sa adanceasca turbulentele economice.  Desi criza economica are radacini exogene, in afara spatiului economic romanesc, din pacate aceasta se suprapune cu  deficientele structurale acumulate de catre sistemul economic romanesc, ca urmare a actiunilor, sau a inactiunilor guvernelor anterioare, pe parcursul ultimilor 20 de ani. Din pacate, necesitatea corectarii acestor deficiente limiteaza spatiul de manevra pe care il avem pentru a actiona in sensul limitarii efectelor crizei. Corectarea acestor deficiente impune implementarea unor masuri rapide, dar cu efecte pe termen lung.  Din pacate, aceste deficiente isi au radacinile, atat in incurajarea unei cresterei ne-sustenabile,  pe termen lung, a consumului (alimentat in special prin importuri, cu efecte adverse asupra stabilitatii cursului de schimb), cat si in gestionarea intregului proces de tranzitie la economia de piata.  In aceste conditii, deficientele pe care le consideram ca fiind factori interni de agravare a efectelor crizei sunt:

• Cresterea nejustificata a cheltuielilor bugetare,  prin promovarea unei politici salariale laxe, care a condus la cresterea ponderii in PIB a ponderii sectorului public,   eliminand din atentia acestuia orice proces de eficientizare, sau orice investitie publica care ar fi putut sustine competitivitatea Romaniei pentru atragerea de investitii straine , respectiv infrastructura rutiera, feroviara, aeroportuara si portuara, modernizarea si eficientizarea sistemului judiciar, modernizarea sistemului de sanatate publica, etc.

• Politicile salariale din sectorul public, prin inducerea unor anticipatii de crestere salariala continua, independente de calitatea si eficienta serviciilor publice prestate in contrapartida, au  indus o presiune majora asupra sectorului privat, care a trebuit  sa fac eforturi suplimentare  pentru a tine pasul cu ritmul de crestere a salariilor din sectorul public, fragilizand astfel situatia financiara a acestora si slabind suplimentar capacitatea acestora de a finanta proiecte de investitii.

• O politica laxa in ceea ce priveste cuantificarea valorii salariului minim, presiunile create prin majorarea acestuia, coroborate cu intarirea monedei nationale, avand un impact semnificativ asupra gradului de competitivitate a ramurilor economice, dat fiind faptul ca Romania are un nivel scazut de transformare a inputurilor atrase, situatie care o aseaza in randul tarilor cu o economie preponderent primara. Astfel,  raportul dintre PIB si consumul intermediar, a scazut de la 1.23, in 1990, la 0.86 in anul 2007, ceea ce inseamna ca, in procesele de prelucrare din Romania, nu se adauga nici macar o valoare egala cu cea a materiilor prime si materialelor introduse in procesele de productie. In aceste conditii politicile salariale laxe au afectat grav competivitatea produselor romanesti in exterior, cu efecte negative majore asupra deficitului de cont curent, in prima instanta, urmate apoi de scaderea gradului de ocupare a fortei de munca si disparitia de venituri bugetare. Totodata, in plus, acest fapt arata ca in produsele finale componenta de cunoastere este egala cu zero, astfel incat cheltuielile alocate sectorului de cercetare dezvoltare in ultimii ani nu se regasesc in valoarea adaugata a produselor Romanesti, ceea ce demonstreaza necesitatea imediata a re-gandirii schemelor de finantarea a proiectelor de cercetare, precum si a canalelor de difuzare a acestora in mediul economic propriu zis.

• Pe baza cresterilor salariale realizate, precum si a anticipatiilor exclusiv pozitive, pe termen lung, induse de factorii politici, consumul gospodariilor, finantat prin credit, a crescut substantial,  datorita orientarii agresive a sistemului financiar bancar catre finantarea consumului de bunuri de folosinta indelungata si achizitii imobiliare,  ceea ce a avut drept efect principal  crearea unui grad de indatorare extrem de ridicat a gospodariilorei pe termen scurt, capabil sa submineze, in conditiile unei volatilitati excesive ale mediului economic, re-lansarea semnificativa a creditarii, chiar in conditiile unei suplimentari a lichiditatii din sectorul bancar.

• Comportamentul agresiv, dar superficial, al sectorului bancar a alimentat crearea unor comportamente  mai putin prudente la nivelul agentilor economici privati, care luand in considerare, in mod exclusiv, abundenta, costurile scazute, si relativa usurinta in obtinerea creditelor bancare, a omis sa caute sa pastreze o structura optima a capitalurilor companiilor, astfel incat in prezent, desi sistemul bancar ar putea relua creditarea, companiile nu ar putea accesa fonduri suplimentare datorita supraindatorarii actuale, agravate de fragilitatea generata de contractarea pietelor specifice fiecarui agent economic.

• Supraevaluarea  proprietatilor imobiliare, coroborat cu procedurile de selectie a proiectelor finatate de catre sectorul bancar, orientat preponderent catre obtinerea de rezultate pe termen scurt si ignorarea riscurilor pe termene mai lungi, pot avea efecte negative asupra stabilitatii sistemului bancar,  precum si asupra capacitatii debitorilor de a accesa noi credite bancare, putand afecta procesul de reluare a cresterii economice.

• Stoparea oricarui proces de privatizare  si restructurare a societatilor comerciale din sectorul public, le face pe acestea astazi incapabile sa actioneze in sensul implementarii unor proiecte  de investitii, care ar fi putut ajuta economia romaneasca, tocmai datorita alocarii unor resurse din ce in ce mai mari cheltuielilor salariale, in detrimentul finantarii proiectelor de dezvoltare. In plus, stoparea proceselor de privatizare si de initiere de noi proiecte de investitii majore, a condus la diminuarea fluxurilor de capital catre Romania, cu efecte asupra capacitatii de finatare a deficitului extern.  Renuntarea la privatizarea unor societati comerciale a creat un cost de oportunitate care este platit in acest moment.

• Gradul de competenta, precum si motivatia birocratiei si tehnocratiei politice, ii  fac pe acestia, incapabili sa gestioneze mentinerea trendului economic pozitiv. In fapt, birocratia si tehnocratia politica este orientata catre extragerea de rente din bugetul public, precum si in blocarea oricaror intiatitive, benefice insa contribuabilului, care ar avea ca efect restrangerea capabilitatilor de a extrage venituri ridicate. Aceasta s-a folosit de procesul de reforma pentru a crea, in baza unui mimetism institutional pronuntat, institutii specifice economiei de piata, dar fara preluarea in fapt si a mecanismelor care stau in spatele functionarii acestor institutii. Astfel, in momente de criza, sistemul  de autoritati publice nu dispune decat o capacitate limitata  de reactie.

2. Soluţii liberale pentru însănătoşirea economiei

Este evident astazi ca economia globala trece printr-o perioada de instabilitate generata de lipsa de incredere care, plecand din sectorul financiar, a contaminat atat economia reala, cat si consumatorii finali, in ultima instanta.In aceste conditii este eveident faptul ca realizarea unei stabilitati economice nu se poate realiza fara restabilirea increderii. In cazul Romaniei procesul va fi atat unul de limitare a efectelor crizei cat si unul de unul de finalizare si aprofundare a procesului de reforma economica.  Pana in prezent actiunea guvernementala este indreptata, aproape exclusiv,  in directia metinerii stabilitii cursului de schimb si crearea de lichiditati in sistemul bancar in vederea reluarii creditarii, neluandu-se insa in  considerare  caracteristicile specifice crizei economice romanesti, existand riscul ca eforturile singulare ale bancii centrale sa fie lipsite de substanta, in conditiile absentei celorlati vectori de actiune necesare reluarii cresterii economice. Prin acordul cu  Fondul Monetar International, Uniunea Europeana si ceillati furnziori de fonduri in cadrul recentului imprumut de aproape 20 miliarde EUR  impune conditionalitati si restrictii suplimentare actiunii de transformare a societaii romanesti. In contextul dat, procesul poate fi implementat in  urmatoarele conditii:

• Redefinirea statului – un stat mai mic dar mai puternic

1.      Restrictionarea prin textul constitutional a atributiilor statului -Redefinirea rolului statului in cadrul sistemului economico-social, prin concentrarea pe indeplinirea sarcinilor sale fundamentale – securitate, justitie si de supraveghetor al regulilor jocului, in spatiul economic si social. Atributiile statului ar trebui definite restrictiv in textul constitutional.

2.      Restrangerea  Autoritatilor publice si limitarea infiintarii de noi autoritati publice -  Definirea prin textul constitutional a numarului de ministere si a princialelor autoritati publice, in  stransa corelatie cu atributiile statului. Actiunea se refera la initierea unui proces de comasare, sau chiar desfiintare a  agentiilor guvernamentale, a ministerelor si a altor autoritati centrale sau locale, a caror activitate nu se justifica in noul context institutional. Practic, avem in vedere comasarea tuturor ministerelor economice ( Agricultura, Economie, Transporturi, Turism, Constructii, Telecomunicatii etc.) intr-un singur minister, si desfiintarea structurilor care nu gestioneaza un set de politici sau programe finantate public etc. In ceea ce priveste agentiile economice, credem ca este necesara o concentrare a acestora, astfel incat agentiile care administreaza activele sau resursele din domeniul public al statului sa fie concentrate intr-o singura entitate.

3.      Bunurile domeniului public –   concesionarea tuturor bunurilor domeniului public si preluarea de catre capitalul privat  a misiunii pentru dezvoltarea si intretinerea acestora . Concesiunea are in vedere atat  exploatarea resurselor naturale, cat si modernizarea si dezvoltarea infrastructurii rutiere, feroviare, navale si aeriene. Aceasta implica privatizarea tuturor societatilor nationale care admnistreaza infrastructura si initierea unor poriecte private de constructie de autostrazi in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

4.      Retragerea totala a statului din economie  -  Pentru indeplinire atributiilor sale fundamentale, statul nu are nevoie sa fie proprietar, el poate mobiliza, atunci cand este cazul, resursele necesare din sectorul privat. Ca urmare, in acest context, sunt necesare doua mari categorii de actiuni:

a.      Vanzarea tuturor propritatilor imobiliare apartinand statului roman

b.     Privatizarea integrala a societatilor comerciale -Asa cum s-a dovedit de mult timp, statul este un prost administrator, mizand exclusiv pe resursele acumulate in propriul sector corporatist in perioade de crestere generalizate,  dar incapabil in acelasi timp sa sustina, in special in periaode de contractie economica, companiile aflate inca in portofoliul statului, efortul de finantare pentru realizarea programelor de investitii. In conditiile in care Romania este obligata sa-si consolideze echilibrului bugetar, in sensul reducerii si /sau eliminarii cel putin graduale, a deficitului bugetar, singurele resurse disponibile sunt cele ale capitalul privat intern sau international.

1.      Privatizarea sectorului energetic.  -  este strict necesara daca se doreste realizarea unei piete competitive de energie , mentinerea stabilitatii preturilor si asigurarii securitatii energetice a Romaniei. Aproximativ 40% din productia de energie electrica a Romaniei  este data de catre centralele pe carbune cu tehnologie veche, ineficiente, cu perioada de viata expirata si fara instalatii de protectie a mediului. Aderarea Romaniei la UE a impus aceptarea unor conditii legate de conformarea acestor centrale la standardele de mediu europene intr-o perioda de tranzitie care se incheie in anul 2013. In plus, aplicarea noilor limite de emisii de Nox, Sox, din anii 2015-2017, ne va obliga practic sa inchidem toate centralele electrice pe carbune. In acest context, singura solutie o reprezinta crearea conditiilor pentru implementarea rapida a investitiilor masive necesare in sectorul de generare a energiei electrice. Bugetul de stat nu are capacitatea, si, pe de alta parte, nici nu este recomandabil sa-si foloseasca resursele limitate pentru investitii in activitati economice concurentiale, astfel incat singura modalitate pentru a obtine fondurile necesare este privatizarea.  Pentru  aceasta, consideram ca sunt necesare urmatoarele actiuni:

• Privatizarea, prin initierea de proiecte de investitii de centrale noi, care sa utilizeze tehnologii de ardere curata a carbunelui pentru totale complexele energetice ( Turceni, Craiova si Rovinari) concomitent cu stoparea investiilor, in actuala structura de proprietate, in actualele centrale. In cadrul procesului de privatizare, complexele energetice vor aduce ca aport activele lor, formate din Centrale si explotarile miniere arondate, in timp ce investitorii pirvati vor veni cu o contributie in numerar.  Prin majorarea de capital, investitorii vor trebui sa detina cel putin 51% din capitalul noii entitati
• Privatizarea Hidroelectrica SA  printr-o oferta de actiuni, atat primara, cat si secundara, care sa permita acesteia sa obtina fondurile de investitii necesare continuarii si finalizarii capacitatilor aflate in diverse stadii de executie.  Ofertele de actiuni ar trebui derulate pe parcursul a doi ani, astfel incat in acest interval 100% din capitalul Hidrolectrica sa fie detinut de catre investitorii privati.
• Privatizarea Nuclearelectrica SA – Nuclearelectrica detine 51% din actiunile companiei de proiect pentru realizarea Unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda si ar trebui sa contribuie cu aproape doua miliarde EUR la aceasta investitie. In vederea obtinerii resurselor de investitii necesare, peste 51% din capitalul Nuclearelectrica trebuie listat la bursele de valori internationale, prin oferte publice intiale primare si secundare.
• Privatizarea CNH Petrosani prin initierea unui proces de constructie a unei noi centrale electrice pe baza de carbune. Privatizarea CNH se poate face prin majorare de capital, astfel incat detinerea investitorului privat sa fie mai mare de 51%.
• Privatizarea SNLO si SC Carbonifera SA Ploiesti.
• Privatizarea Electrica SA , in speta ultimele trei distributii regionale de energie electrica, in vederea asigurarii unei concurente ne-distorsionate pe piata distributiei si furnizarii de energie electrica.
• Relansarea rapida a proceselor de asociere la cele patru sucursale ale Termoelectrica SA  si lichidarea Sc Termolectrica SA.
• Lansarea rapida a procesului de privatizare pentru SC Electrocentrale SA Bucuresti si SC Electrocentrale Deva SA.
• Toate participatiile ce revin Statului ca urmare a constituirii de societati mixte vor fi alocate unei Societati de Investitii in sectorul energetic ale carei titluri vor fi integral listate si vandute pe Bursa de valori.
• Pentru activitatile reglementate Statul nu trebuie sa detina proprietatea, tocmai pentru a asigura acessul liber si direct la retelele de transport,  astfel  incat propunem Fuziunea Transgaz SA cu Transelectrica SA si Compet SA intr-o singura societate comerciala si prirvatizarea acesteia integral pe bursa, cu mentiunea ca nimeni nu poate detine mai mult de 5% din actiuni, iar detinerile comune ale producatorilor si distribuitorilor de energie nu trebuie sa fie mai mari de 30 % din capital.

5.     Transformarea AVAS in societate de investitii financiare  si vanzarea actiunilor acesteia  pe bursa de valori. Ca urmare, AVAS va inceta sa mai existe ca instutie publica.

6.      Fondul Proprietatea – a fost constituit in vederea despagubirii fostilor proprietari, dar avand in vedere lentoarea procesului de despagubire si faptul ca totusi detine active importante, care-l fac atractiv pentru investitori, propunem listarea acestuia la una dintre marile burse europene, printr-un proces initial de emisiune de actiuni, care sa reprezinte cel putin 40% din capitalul majorat. Fondurile astfel obtinute vor putea fi folosite pentru acoperirea necesarului de investitii a companiilor din portofoliu.

7.      Lansarea porcesului de privatizare in domeniul infrastructurii  de transport aerian si naval –  Vanzarea integrala  a pachetului detinut de catre stat la Aeroporturile internationale Bucuresti, Timisoara, Constanta, a companilor de administrare a porturilor maritime si fluviale.

8.       Lansarea procesului de privatizare pentru societatile comerciale din sectorul de comunicatii , SNR, Posta Romana, CFR Marfa, CFR Calatori etc.

Prin relansarea procesului de privatizare  se vor atrage capitaluri in zona de investitii, fapt de natura a relansa, in mod sustenabil si pe termen lung, cererea pentru materiale de constructii , otel si materiale metalice, material rulant si infrstructura de semnalizare, etc. In acelasi timp bugetul de stat va obtine resurse suplimentare pentru echilibrare, si va fi degrevat, pe termen lung de sustinerea recurenta a unor sectoare de o profitabilitate discutabila.

• Transformarea statului – de la  stat  la statul comunitatilor locale

Formarea statului a reprezentat un porces de consolidare a comunitatilor locale, in  scopul de a realiza economii in ceea ce priveste o serie de servicii generale care se putea furniza eficient numai daca se depasea o anumita masa critica. Cu timpul, profitand de conjucturile internationale, statul a uzurpat din ce in ce mai mult din atributele locale, mergand pana la acapararea totala a atributiilor, in cadrul statelor totalitare. In fapt, nu statul finanteaza comunitatea locala, ci comunitatile locale sunt cele care finateaza statul. Pentru completa descentralizare, trebuie ca sistemul de impozite si taxe sa fie reformat, prin separarea juridica a impozitelor si taxelor datorate comunitatilor locale, iar Bugetul Statului sa renunte la caracterul redistributiv discretionar al resturselor comunitatilor. In baza principiul solidaritatii nationale intre comunitati, se va crea din resursele statului Fondul/Banca de dezvoltare comunitara (FDC) detinut in proprietate de catre toate comuniatile locale si de unde acestea, in limita resurselor disponibile, se vor putea imprumuta pentru realizarea obiectivelor proprii. FDC va putea actiona si ca investitor de portofoliu pentru anumite proiecte, dar numai impreuna cu capitalul privat.

Impozitele locale vor trebui stabilite liber de catre autoritatile locale si aprobate prin referendum de catre membrii comunitatii.

• Finantarea statului, nu a birocratiei – Limitarea agresiuni statului asupra corpului economic  al societatii

In esenta, impozitele, ca nationalizare fortata a unei parti din veniturile si averea indivizilor si agentilor economici, ar trebui folosite  sa acopere necesitatile financiare de functionare numai a atributilor fundamentale a le statului, definite in sens restrictiv si limitativ. O impozitare care trebuie sa acopere nevoile excesive si birocratice ale Statului nu reprezinta altceva decat o agresiune. In plus, in vremurile de recesiune economica statul ar trebui sa renunte la o parte a venitruilor sale pentru ca contribuabili sa aiba o mai mare capacitate de a face fata declinului activitatilor economice. In momentul de fata o restructurare a sistemului de impozite si taxe este  ingreunata atat de conditionalitatile acordului cu FMI, cat si de lipsa unor reforme strcturale in sistemul de pensii si asistenta sociala. Totusi, conditionat de reforma sistemului de pensii si asistenta sociala,  se poate implementa un plan  pe un orizont de 3-5 ani de restructurare a sistemului de impozite si taxe. Implementarea restructurarii este bazata pe urmatoarele principii si conditionalitatii:

1. reducerea numarului de taxe si impozite atat ca numar cat si ca rata marginala
2. separarea colectarii resurselor intre comunitatea locala si Guvernul Central, astfel incat planurile si bugetele comunitatilor locale sa nu mai depinda de deciziile Guvernului Central
3. reducerea semnificativa a cheltuielilor publice, in stransa concordanta cu restrangerea si limitarea atributiilor statului.
4. Reforma sistemului de pensii si asigurari sociale, a sistemului de educatie etc.
5. Largirea bazei de impozitare prin corporatizarea si dezvoltarea sectorului agricol

     In acest context, actiunile generale care ar trebui intreprinse in orizontul de timp mentionat:

a.      Impozitul pe venitul indivizilor si companiilor  -  In prezent , teoretic, se aplica o cota unica de impozitare de 16% pentru veniturile indivizilor si companiilor. Insa in plan practic restrcturarea impozitului pe venit nu a fost niodata dusa pana la capat datoriita derapajelor aparute  atat prin derogarile de la aplicarea  cotei unica,  cat si prin  nereducerea costurilor de administrare. In plus, veniturile agentilor economici sunt impozate la o rata marginal mai mare de 16 %, respectiv la o rata de 29.44% datorita incidentei impozitului pe dividende. Ca urmare, restructurarea impozitului pe venit implica implementarea urmatoarelor actiuni:

-         reducerea  ratei marginale de impozitare, de la 16% la 10% in decurs de 3-5 ani

-         renuntarea la impozitarea dividendelor persoanelor fizice

-         restructurarea impozitului pe venit, prin stabilirea unei rate marginale datorata Guvernului central  de  4 % in prezent si 2% in viitor, respectiv o rata marginala datorata comunitaii locale, unde este inregistrat contribuabilul de 12% in prezent si 8% in viitor

b.      Taxa pe valoarea adaugata  -  Taxa pe valoarea adaugata  va trebui redusa la 15% in 3 ani de zile si de asemenea va trebui sa fie achitata separat direct catre bugetul de stat si bugetul local, cu urmatoarele rate marginale pentru prezent 10% la Bugetul de stat si 9 % la Bugetul Local, in conditiile reducerii acesteia  85 la Bugetul de stat si 7% la Bugetul local.

c.      Prin textul constitutional trebuie exclusa posibiliatea oricarui Guvern de a modifica taxele si impozitele in mod arbitra prin Ordonanta sau ordonata de Urgenta. Modificarea taxelor si impozitelor se va face numai cu aprobarea parlamentului si cu aprobarea prin referendum de catre popualatia cu drept de vot.

d.      Textul constituional ar trebui sa includa o prevdere conform careia nici un nou impozit nu poate fi introdus daca nu se justifica necesitatea acestuia.

• Transformarea sistemului de educatie –  de la dezvoltarea memoriei la dezvoltarea gandirii

In secolul XXI intreprinderile si corporatiile castigatoare sunt acelea care genereaza, produc si capitalizeaza cunoasterea. In zilele noastre, capitalul uman sau intelectual este mult mai important decat capitalul fizic, sau decat munca fizica. Trebuie se renunte la princiiple invatamantului erei industriale si se se treaca la aplicarea pricipiilor erei postindustriale. Să se treca de la formarea de oameni, la formare de capital uman. In acest context, invatamantul preunivesritar si universitar nu poate fi in esenta decat un invatamant privat sau pseudo privat, respectiv un invatamant public obligatoriu condus dupa princiipiile mangamentului privat. Scoala trebuie  sa inceteze sa fie o institutie unde se cheltuiele si sa devina o intreprindere care sa produca capital uman.  Implementarea procesului  induce doua linii de actiune:

• Finantarea educatiei – finantarea elevului/studentului  nu a institutitei

Finantarea sistemului de educatie trebuie sa-si mute concentarea de la a finanta un numar de institutii de invatamant la finatarea elevului si implicit la finantarea numai a acelor institutii de invatamant care sunt performante.  In acest context,  unitatea de invatamant din sistemul preuniversitar va trebui transformata intr-o  organziatie non-profit, al carei scop este prestarea serviciilor de educatie. Consiliul de administratie este cel care face angajarile si decide bugetul. Autorizarea unitatilor de invatamant preuniversitar se va face de catre Ministerul Educatei, prin inspectorale scolare. Unitatile scolare preuniversitare care nu-si pot acoperi cheltuielile, vor intra in proces de lichidare, cu transferarea elevilor catre alte institutii de acelasi tip.

    Studentii vor putea fi finantati numai prin intremediul Burselor de merit, obtinute prin   concurs.

• Reconstructia sistemului de calitate  –    In prezent, procesele de reforma economica , de transformare a sistemelor social–economice, nu se poate realiza decat daca imbunatatim substantial capacitatea de management si calitatea resurselor umane disponibile in mediul economic.  De aceea,  imbunatatirea calitatii invatamantului superior este esentiala pentru transformara economiei romanesti.  Pentru succesul procesului de transformare a sistemului educational,  este necesara mobilizarea de resurse externe sistemului care sa impuna noi standarde calitate in recrutarea si valorizare acaliatii resurselor umane. In acest context considera ca trebuie urmate urmatoarele directii:

1. 1.      Autorizarea unitatilor de invatamant universitar –

• Adoptarea curiculei universitare pe baza deciziilor unor comisii de specialitate formate din cadre universitare de la primele zece universitati din lume si acolo unde exista trebui sa fie cel putin un  castigator de premiu Nobel sau nominalziat la premiul Nobel. Curicula va include recomndari cu primele trei cele mai bune manuale din lume pe fiecare specilitate.
• Alegerea – Rector, decan , sef  de catedra – La Universitatile autorizate alegerile pentru rector, decan si sef de catedra s eva facenumai dintre profesorii universitari care au cel putin un articol publicat in primele zece reviste de speciliatate din lume.

1. 2.       Titlul de profesor universitar -  se va acorda pe viata pe baza recomandarii unei comisii de speciliate formate din profesori universitari care predau la primele 20 de universitati  din lume, si acolo unde este cazul din comisie trebuie sa faca parte si nominalizati sau catsigatori ai premiului Nobel pe specilitatea respectiva.
2. 3.      Numai  Universitatilor care sunt autorizate li se asigura recunoasterea international a diplomelor in cadrul tratelor multi sau bilaterale.

• Transformarea sistemului de pensii –  de la umilinta prezentului  la demnitatea viitorului  

Prin dependenta pe care o creaza actualul sistem de pensii loveste in demnitatea pensionarilor care dupa ani de contributii la fondul public de pensii  asteapta ca statul sa stabileasca in mod  cvasi-discretionar cuantumul pensiei, stand de fapt la mila acestui ai s calsei politice pentru un trai decent.  Sistemul de pensii trebui sa fie transformat pentru a reda pensionarul demnitatea sa. Din nefericire, implementarea unui proces sustenabil de transformare a sistemului de pensii se intinde pe o perioada de 20-30 de ani, perioda in care sistemul trebui sustinut de la bugetul de stat. In prezent, necesarul anual de finantare pentru asistenta sociala si pensii se ridica la un cuantum de aproximativ 10 miliarde EUR prin Bugetul public de pensii la care se adauga inca aproximativ 4.5 miliarde EUR prin Bugetul de stat. Implementarea procesului de transformare include urmatoarele actiuni:

1.       Fond privat de pensii pentru achitarea obligatiilor catre pensionarii de la data transformarii si a contributiilor anterioare momentului zero -  Pensionarii aflati in plata si contributiile acumulate de catre angajatii contributori la  Casa de Pensii publica au imprumutat statul cu sumele echivalente contribtuiilor depuse in numele lor. Pentru a se achita de obligatii,  Statul va trebui sa constituite un Fond de pensii privat,  care va fi alocat tutoror celor care au contribuit la fondul de pensii si sunt pensionari la momentul zero. Resursele fondului se vor constitui din:

-         veniturile din privatizarea societatilor comerciale, fondurilor sau societailor mixte detinute de statul roman

-         veniturile obtinute din vanzarea patrimoniului imobiliar al statului

Toate resursele fondului vor fi investite, iar din castigul anual obtinut se vor achita cu prioritate sumele cuvenite pensionarilor. Indexarile ulterioare se vor face numai in masura in veniturile fondului vor creste. Daca veniturile din investtii ale fondului nu acopera intreaga suma necesara acoperiri platii pensiilor pensionarilor aflati in plata la momentul zero, atunci Bugetul de stat va acorda o subventie egala cu suma suplimentara necesara.

2.      Pentru angajatii care au contribuit la fondul de pensii, statul va acorda obligatiuni cu o valoare nominala egala cu suma contributiilor depuse, plus  un  capital egal cu randamentul mediu  anual al titlurilor de stat emise de acesta in moneda nationala, multiplicat cu numarul de ani de contributie. Acste bonduri cu o scadenta la 40 de ani, vor putea fi depuse, de catre contribuabil, la orice fond privat de pensii.

3.      Dupa momentul zero, toate contributiile la fondurile de pensii vor fi stabilite de catre angajati prin negociere cu patronatul dar numai putin de un plafon minim stabilit de catre stat.

Transformarea sistemului de asistenta sanitara –

In sectorul asistentei sanitare, desi teoretic se considera ca s-au facut anumite reforme, in fapt lucrurile nu au evoluat prea mult fata de anii anteriori. In primul rand, finantarea activitatii sectorului sanitar ar trebui sa fie realizata de catre casa de asigurari de sanatate, dar nu prin impartirea  resurselor financiare ex ante, ci prin preluarea mecanismului de functionare a societatilor de asigurari de sanatate private. Astfel, acestea ar trebui sa deconteze costul prestarii unui serviciu medical in conformitate cu bugetul estimativ realizat in ghidul de practica medicala emis de catre Casa de asigurari de sanate. In acest context, unitatile sanitare devin entitati de sine statatoare, in care salariile se stabilesc, individual, de catre membrii consiliului de administratie. Unitatile sanitare, in cazul in care nu pot face fata platilor datoriilor, vor putea intra in faliment, cu mentiunea ca falimentul nu va presupune lichidare, ci numai redresarea sub control judiciar, cu mentinerea raspunderilor uzuale legale, presupuse de calitatea de administratori. In vederea imbunatirii administrarii resurselor din fondul de sanatate, consideram o solutie potrivita transformarea Casei Nationale de Asigurari in Societate Comerciala si listarea a 50% din capital la bursa de valori.  

Sorin Dinu

Dan Trepcea

Nu sistemul electoral e rău, ci intenţiile preşedintelui. Traian Băsescu vrea un sistem cu două partide mari, PDL şi PSD şi un PNL scos în afara Parlamentului

Modernizarea se sfârşeşte în momentul în care Parlamentul şi clasa politică sunt atacate. Fundaţia Horia Rusu demarează o campanie de reabilitare a partidelor politice

Cine e cel mai (ne)populist din ţară?

Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie a Fundaţiei Horia Rusu vorbeşte despre avizul Curţii Constituţionale şi atitudinea lui Traian Băses

Prof. univ. dr. Mircea Criste: “Proiectul de modificare a Constituţiei nu este decât un nou exerciţiu de imagine sau o strategie ce ţine de apropiata confruntare electorală”

Cristian Pîrvulescu despre Constituţia lui Traian Băsescu: „Cred că românii ar avea o altfel de părere asupra bicameralismului acum decât în 2009, când s-au concentrat pe alegerile prezidenţiale”

Membrii Comisiei pentru o nouă Constituţie a Fundaţiei Horia Rusu arată care sunt pericolele la adresa democraţiei pe care le conţine proiectul de modificare a Constituţiei prezentat de Traian Băsescu

Profesorul universitar Valentin Constantin, membru al Comisiei pentru o nouă Constituţie a Fundaţiei Horia Rusu, susţine că referendumul din 2009 este ilegal şi nu poate fi pus în aplicare

Constituţia lui Băsescu: remaniere numai cu acordul preşedintelui, suspendarea preşedintelui cu avizul obligatoriu al Curţii Constituţionale, sporirea prerogativelor preşedintelui în materie de referendum, dizolvarea Parlamentului într-un timp mai scurt, deficit bugetar de maxim 3%

Etapele procesului de revizuire a Constituţiei

Ce urmează după excluderea lui Mircea Geoană? Cine vine la Senat?

Mircea Geoană este cu un pas în afara PSD. Excluderea sa de către BPN, în confirmarea deciziei de duminică a Comisiei de Integritate a PSD, este cât se poate de ...
citeste mai departe

România este singura ţară din Balcani care nu a organizat un referendum pentru forma de guvernământ nici la instalarea comunismului, nici la prăbuşirea sa

În dezbaterile ocazionate de aniversarea Regelui Mihai, indiferent de parti pris-urile politice ale comentatorilor, istoricilor sau specialiştilor, s-a evidenţiat faptul că românii n-au fost consultaţi plebiscitar cu privire la forma ...
citeste mai departe